Succesul scolar

In general, succesul scolar este considerat a fi o masura a inteligentei, un anume fel de recunoastere oficiala a acestei calitati.Astfel, cu cat cineva are un succes mai mare in scoala, cu atat este considerat mai inteligent. Dar nu intodeauna succesul scolar se coreleaza cu performantele practice ale unei persoane. Exista numeroase exemple de indivizi care nu au rezultate stralucite la scoala ( Mircea Eliade, albert einstein, thomas edison) , dar care au dovedit ulterior o inteligenta remarcabila. Invers, intalnim si situatii in care elevii stralucitori, sefi de promotie s-au dovedit ulterior a fi profesionisti slabi.

Cum sa facem fata situatiilor noi

Oricat de multe am invata sau am sti, lumea in care traim ne ofera destule surprize, ne pune adesea in situatii pe care nu le putem anticipa. De exemplu intr-o excursie , s-a rupt banda casetei cu muzica preferata a grupului.Neavand nimic de lipit, una dintre fete a avut ideea salvatoare de a folosi lacul de unghii pentru a lipi banda magnetica. Rezolvarile situatiilor neprevazute sunt considerate a fi cele mai reprezentative pentru definirea comportamentului inteligent. Ele presupun folosirea adecvataa informatiilor in situatiilor concrete. Acest aspect este legat in mod direct de adaptarea la mediul inconjurator.
O persoana este cu atat mai inteligenta cu cat isi foloseste propriile resurse mai eficient.

Sublimarea

Sublimarea este mecanismul prin care impulsurile sexuale si agresive sunt exprimate indirect in forme acceptabiledin punct de vedere social . De exemplu, impulsurile agresive pot fi sublimate prin practicarea sportului, iar instinctul sexual prin activitati creative ( dans, poezie , dragoste)

Aprofundare - Mecanisme de aparare ale Eului

Refularea este un mecanism primar de aparare prin care impiedicam manifestarea constienta a dorintelor si gandurilor dezagreabile, a amintirilor neplacute, dureroase, a experientelor triste. Un exemplu ar putea fi reprimarea amintirii unei corigente la matematica pe care un elev a avut-o in clasa a noua. Pentru a-si pastra respectul de sine lucrul cel mai simplu pe care il poate face este sa "uite" aceasta epxerienta neplacuta. Tendintele refulate se strecoara totusi in constiinta, insa intr-o forma deghizata ( acteratate, lapsuri, vise).
Negarea este refuzul de a accepta realitatea. De exemplu, neacceptarea situatiei ca individul de langa tine este mai bun la psihologie, a dispartiei unei fiinte dragi, a pericolului pe care-l reprezinta fumatul pentru sanatate.
Proiectia etse mecanismul prin care atribuim propriile ganduri, dorinte sau sentimente indezirabile unei alte persoane. Daca putem acuza pe altii, suntem scutiti de neplacerea de a ne acuza pe noi insine. Uneori, cand antipatizamo persoana, spunemca ea este ce acare ne antipatizeaza.
Rationalizarea consta in gasirea unei scuze rezonabile pentru o fapta dezonoranta. Nereusita la un examen o punem pe seama dificultatii exagerate a subiectelor, a deficientelor de organizare, a corectorilor etc.

Metodele psihologiei

Metoda ( din grecescul methodos - drum, cale de urmat ) desemneaza o serie de demersuri , proceduri sau reguli pe care le adoptam in vederea atingerii unui scop.
Nu exista o metoda perfecta. Oricare dintre metodele folosite in psihologie prezinta avantaje si dezavantaje, iar conditiile in fiecare dintre ele trebuie aplicata sunt bine precizate.
Pentru a construi teorii si a descoperii legile care guverneaza comportamentul uman, psihologii utilizeaza mai multe cai, prezentam doar cinci dintre ele, cele mai importante si mai des folosite: observatia, studiul de caz, experimentul, chestionarul si testul psihologic.
Se spune ca, odata un psiholog studia comportamentul puricilor. Acesta dresase un purice sa sara dintr-o cutie de chibrituri intr-alta la comanda "Sari!". De fiecare data, psihologul nota cu grija timpul de reactie si distanta pe care o parcurgea puricele. Intr-o zi psihologul se gandeste sa lege picioarele puricelui. La inceput a legat doar doua dintre ele, cand psihologul striga "Sari" , puricele raspundea la comanda la fel de repede ca si atunci cand avea picioarele libere, doar ca distantaparcursa in salt se micsora. Cand a legat trei piciuoare la comanda psihologului puricele raspundea tarziu, iar distanta parcursa era si mai mica. Pe masura ce numarul picioarelor legate crestea, puricele raspundea din ce in ce mai greu la comenzi, iar salturile erau din ce in ce mai mici.
Concluzia studiului, pe care psihologul si-a notat-o apoi in carnetelul sau a fost: Cand i se leaga toate picioarele, puricele nu mai aude.


Observati cat de usor ne putem insela in studiile noastre daca nu folosim metode adecvate si daca nu ne definim cu precizie scopul observatiilor. In exemplul dat, cercetatorul nu noteaza faptele observate, ci interpretarea lor subiectiva - o greseala ce poate aparea frecvent in cercetari.

Pentru a evita astfel de erori este indicat sa cunoastem foarte bine atat metodele de studiu in psihologie, cat si conditiile plicarii lor.


Urmatorul articol va cuprinde prima dintre cele mai importante metode, si anume " Observatia"

Obiectul psihologiei

Termenul de psihologie dateaza din secolul XVI-lea, cand desemna cunoasterea sufletului, dar meritul de a-l fi impus cu adevarat revine lui Christian Wolf (1679- 1754) , care l-a utilizat in titlurile a doua dintre lucrarile sale : Psihologia empirica ( 1732) si Psyhologia rationalis (1734) . Abia spre sfarsitul secolului XIV-lea , psihologia incepe sa se afirma ca stiinta , delimitandu-se de filozofie si devenind treptat o stiinta umana autonoma.

Daca avem in vedere etimologia, putem defini psihologia ca "stiinta a sufletului" . Aristotel si-a numit unul dintre tratate Despre suflet si a sustinut ca sufletul este imaterial, o "actualizare a unui corp" natural care latent poseda viata.. Pentru Aristotel sufletul se manifesta prin simtire, gandire, miscare, iar "afectele sufletului" - mania, blandetea, teama, mila, indrazneala, bucuria , iubirea, ura - sunt unite cu corpul.

Obiectul si Metodele Psihologiei

Oricare ar fi stiinta pe care ne-am propune sa o definim, problema obiectului si a metodelor ramane in centrul atentiei noastre, intrucat de intelegerea ei depinde chiar intelegerea specificului stiintei respective.
Prin urmare putem vorbi despre psihologie ca stiinta din momentul identificarii unui obiect si a unor metode distinctive proprii.